FLORENTINÍSM s. n. 1. locuțiune proprie vorbirii florentine. 2. afectare în imitarea florentinilor. (< it. fiorentinismo) Vezi definitia »

INDIANÍSM s.n. 1. Idiotism propriu limbilor vorbite în India. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul limbilor vorbite în India; indianistică. [Pron. -di-a-. / < fr. indianisme]. Vezi definitia »

NATURÍSM s.n. 1. Tendință în arta italiană din sec. XIV-XV de a reflecta natura. ♦ Teorie care afirmă ca ideal moral, individual și social întoarcerea la natură. 2. Cultul naturii sau al unor forțe personificate ale ei. ♦ Teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. [< fr. naturisme]. Vezi definitia »

EXCLUSIVÍSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme. Vezi definitia »

ATOMÍSM s. n. 1. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor ca particule divizibile, schimbătoare, capabile să se transforme dintr-o formă în alta. 2. Sistem de cugetare materialist-mecanicist, dezvoltat în antichitate, care propaga învățătura că tot ce există se compune din particule materiale foarte mici, eterne, neschimbate, indivizibile, în continuă mișcare, numite atomi. – Fr. atomisme. Vezi definitia »