TÍPIC, -Ă Care are, care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific. // s.n. Totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității. [Cf. fr. typique, it. tipico, lat. typicus]. Vezi definitia »

alíc (ce), s. n. – 1. Pietricică, bucățică de cărămidă. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate armele de vînătoare. – Var. alică. Mr. hăliche. Ngr. χαλίϰι „pietricică”. (DAR), cf. alb. halič. – Der. alici, vb. (a întări mortarul cu pietricele sau bucățele de cărămidă). Vezi definitia »

CENOGENÉTIC, -Ă adj. 1. (biol.; despre caractere) care dispare în perioada adultă. 2. de origine recentă. (< fr. cénogénétique) Vezi definitia »

PERIGÍNIC, -Ă adj. Perigin. [Cf. fr. périgynique]. Vezi definitia »

HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique. Vezi definitia »