TRIBUNICIÁR, -Ă, tribuniciari, -e, adj. Privitor la funcția de tribun. [Pr.: -ci-ar] – Cf. fr. tribunitien, lat. tribunicius. Vezi definitia »

MALÁR adj., s.n. (Os al feței) așezat lateral dedesubtul orbitei. [< fr. malaire, cf. lat. mala – obraz]. Vezi definitia »

păscălár, păscălári, s.m. (reg.) 1. pescar. 2. pescăruș. 3. specie de pasăre de prund (prumdăraș). Vezi definitia »

MALEOLÁR, -Ă, maleolari, -e, adj. (Anat.) De maleolă, al maleolei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. malléolaire. Vezi definitia »

păcurár (păcurári), s. m. 1. Cioban. – 2. Ciocîrlie. – Mr. picurar, picular, megl. picurar, istr. pecuror. Lat. pecorarius (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 1238; Candrea-Dens., 1301; REW 6326), cf. it. pecoraio, calabr. pecuraru, sicil. picuraru, gal. pegueiro, port. pegureiro. Datorită concurenței cu păcurar „muncitor care extrage petrolul”, a fost înlocuit în mare parte de cioban (Caracostea, Mitt. Wien, 106; Pușcariu, Lr., 201); se păstrează mai ales în Trans. – Cf. păcuină. Der. păcurăresc, adj. (ciobănesc); păcurărește, adv. (ciobănește); păcurariță, s. f. (păstoriță). – Din rom. provine mag. pakular (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21). Vezi definitia »