HETAÍRĂ, hetaire, s. f. Nume dat curtezanelor din Grecia antică. – Din fr. hétaïre. Vezi definitia »

SCĂLÂMBĂIETÚRĂ, scălâmbăietúri, s. f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmbăia + suf. -ătură) Vezi definitia »

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec. Vezi definitia »

cintáură (-re), s. f. – Varietate de albăstriță (Erythrea centaurium). – Var. țintaură, cintoare. Lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce direct gr. ϰενταύριον, ceea ce pare foarte incert. Vezi definitia »

SALAMÚRĂ s. f. v. saramură. Vezi definitia »