albástru (albástră), adj. – De culoarea cerului senin. – Mr. albastru „cenușiu, fumuriu”. Lat. *albaster, de la albus (Pușcariu 56; Candrea-Dens., 37; REW 319; DAR). S-a spus probabil la început despre cerul ușor înnorat, prin urmare albicios (cf. mr.); astăzi indică numai „albastru ca cerul”. Cf. Densusianu, GS, II, 324. Der. albăstrea, s. f.; albăstreală, s. f.; albăstri, vb. ( a da culoare albastră; a clăti rufele cu albăstreală); albăstrime, s. f. (culoare albastră; boierime); albăstriță, s. f.; albăstriu, adj. Sensul lui albăstreală „albastru de rufe” (cf. fr. bleu anglais) nu apare în nici un lexic, cu toate că este cuv. foarte uzual și singurul care explică sensul lui albăstrime de „boierime”, adică „oameni cu cămașa scrobită”. Vezi definitia »

EXTRATERÉSTRU, -Ă adj., s.m. și f. (Ființă) din afara globului pământesc. [< fr. extraterrestre, cf. lat. extra – din afară, terra – pământ]. Vezi definitia »

SLIPMÉTRU s. n. sistem pentru măsurarea mecanică a alunecării motoarelor asincrone. (< fr. slipmètre) Vezi definitia »

OPTOMÉTRU s.n. Aparat pentru controlul vederii și potrivirea ochelarilor. [< fr. optomètre, cf. gr. optesthai – vedere, metron – măsură]. Vezi definitia »

SONOMÉTRU, sonometre, s. n. Dispozitiv folosit la verificarea legilor de vibrație a coardelor, pentru a compara înălțimea a două sunete sau pentru a măsura un interval. ♦ Instrument electronic pentru măsurarea intensității undelor sonore, de obicei a zgomotelor. – Din fr. sonomètre. Vezi definitia »