CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance. Vezi definitia »

TÉNDĂ s.f. (Mar.) Acoperitoare de pânză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie și de soare. [Pl. tende. / < it. tenda]. Vezi definitia »

insuficiență castronală expr. (glum.) foame. Vezi definitia »

CLOROFÍLĂ s.f. Pigment natural de culoare verde, care se găsește în celulele unor plante și care, sub acțiunea razelor solare, absoarbe din aer bioxidul de carbon necesar plantei. [< fr. chlorophylle, cf. gr. chloros – verde, phyllon – frunză]. Vezi definitia »

FEROCIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal în alte proporții decât cele care intră într-o fericianură. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferrocyanure]. Vezi definitia »