MIȘÉL, -EÁ, mișei, -ele, adj., s. m. și f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laș, fricos. 2. (Înv.) (Om) de condiție modestă, de rând. 3. (Înv. și reg.) (Om) sărac, nevoiaș; (om) vrednic de plâns. 4. (Înv. și reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; p. ext. (om) lipsit de energie. – Lat. misellus. Vezi definitia »

RAPANGHÉL, rapanghele, s. n. (Pop.; în expr.) A lua (pe cineva) la rapanghel (sau rapanghele) = a certa, a lua (pe cineva) la bătaie. – Din ngr. paranghelía „instrucție”. Vezi definitia »

căcățel, căcăței s. m. (dim., peior.) 1. persoană neînsemnată. 2. fleac, lucru neînsemnat. Vezi definitia »

LĂSTĂRÉL, lăstărei, s. m. Lăstăraș. [Pl. și: (n.) lăstărele] – Lăstar + suf. -el. Vezi definitia »

CARREL, Alexis (1873-1944), chirurg și fiziolog francez. Cercetări asupra grefelor de țesuturi și a cultivării lor in vitro; a efectuat prima sutură vasculară. Studii de sinteză („Omul, ființă necunoscută”). Premiul Nobel (1912). Vezi definitia »