BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni. Vezi definitia »

KIESERÍT [CHI-ZE-] s. n. sulfat hidratat natural de magneziu, din care se prepară sarea amară. (< germ. Kieserit, fr. kiesérite) Vezi definitia »

turcomerít, turcomerítă, turcomeríți, turcomeríte, adj. (înv.) 1. care este partizan al turcilor, admirator al acestora. 2. arbitrar, despotic. Vezi definitia »

LEPIDOLÍT, lepidoliți, s. m. Specie de mică bogată în litiu și fluor, albă sau roz. – Din fr. lépidolithe. Vezi definitia »

ALBÍT², -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit². 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi. Vezi definitia »