bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița. Vezi definitia »

valț (-țuri), s. n. – Sul, cilindru, mai ales al mașinii tipografice. Germ. Walze. Vezi definitia »

OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (Reg.) Ostropel. ◊ Expr. A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie. [Var.: ostropắț s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

STRÂMTÚȚ, -Ă, strâmtuți, -e, adj. Strâmticel. – Strâmt + suf. -uț. Vezi definitia »

lolóț, loloáțe, s.n. (reg.) lațe, mițe care atârnă din păr sau de pe haine; moațe. Vezi definitia »