becísnic (becísnică), adj. – 1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie). Vezi definitia »

RÚNIC, -Ă adj. Cu caracter de rune; care se referă la rune. [< fr. runique, cf. germ. runisch]. Vezi definitia »

asiátic (asiátică), adj. – Din Asia. – Var. (înv.) asiaticesc, asi(e)an. Din Asia. Cu forma înv. apare din sec. XVI; cealaltă formă modernă, din lat. asiaticus. Vezi definitia »

VÓMIC, -Ă adj. 1. De vomă; care provoacă vomă; emetic. 2. Nucă vomică = sămânța unui arbore originar din zona tropicală, foarte otrăvitoare, din care se extrage stricnina. [< fr. vomique]. Vezi definitia »

ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -e, adj. Care produce anestezie. ◊ (Substantivat, n.) Cloroformul e un anestezic puternic. – Fr. anesthésique. Vezi definitia »