Definita cuvantului cuibărit
CUIBĂRÍT2, cuibăriți, -te, adj. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva; care și-a făcut loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva. – V. cuibări.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuibărit
punghinít1 s.n. (reg.) V. punghineálă. Vezi definitia »
FOSFÍT s.m. Sare a acidului fosforos. [< fr. phosphite]. Vezi definitia »
ÎNĂDUȘÍT, -Ă, înădușiți, -te, adj. (Reg.) Nădușit. – V. înăduși. Vezi definitia »
EVAPORÍT s. n. rocă sedimentară (sare gemă, ghips etc.) care se formează prin evaporarea apei de mare (dintr-o lagună). (< fr. évaporite) Vezi definitia »
BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă1 de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito. Vezi definitia »