OÁȘĂ, oașe, s. f. (Reg.) Teren unde este oprit tăiatul copacilor, pășunatul, vânătoarea. [Pr.: o-a-] – Magh. ovás „apărare, loc apărat”. Vezi definitia »

HEPATOTOXÍNĂ s.f. Toxină exogenă sau endogenă cu efect nociv asupra ficatului. [< fr. hépatotoxine]. Vezi definitia »

SUCÚPĂ s. f. farfurioară pe care se pune ceașca. ♦ ~ volantă = farfurie zburătoare. (< fr. soucoupe) Vezi definitia »

înghesuială, înghesuieli s. f. (intl.) 1. necaz; bucluc; situație dificilă. 2. razie. Vezi definitia »

CALCÍNĂ s. f. pulbere galbenă prin oxidarea unui amestec de cositor și plumb, la prepararea emailurilor de faianță și ca abraziv. (< fr. calcin) Vezi definitia »