Definita cuvantului culminație
CULMINÁȚIE, culminații, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu culminație
TENOTOMÍE s.f. Operație care constă în secționarea chirurgicală a unui tendon. [Gen. -iei. / < fr. ténotomie, cf. gr. tenon – tendon, tome – secțiune]. Vezi definitia »
acantologíe s.f. disciplină care studiază spinii. (< fr. acanthologie) Vezi definitia »
TERMOANALGEZÍE s. f. lipsă a durerii la excitanți termici. (< fr. thermo-analgésie) Vezi definitia »
MUZEOGRAFÍE s. f. disciplină care se ocupă cu descrierea și cu istoria muzeelor, cu metodica clasării, conservării și prezentării obiectelor dintr-un muzeu. (< fr. muséographie, germ. Museographie) Vezi definitia »
LOGOMAHÍE s. f. (Rar) Discuție, polemică în jurul unor termeni. – Din fr. logomachie. Vezi definitia »