DISOSTÓZĂ s. f. tulburare congenitală în osificarea cartilajelor craniului. (< fr. dysostose) Vezi definitia »

INCASTELÚRĂ s. f. v. încastelură. Vezi definitia »

CISTICERCÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară la animale și la om, cauzată de localizarea cisticercilor în organism. [< fr. cysticercose]. Vezi definitia »

ȚÂȘPOÁCĂ, țâșpoace, s. f. (Reg.) Poșircă. ♦ Mâncare de proastă calitate, zeamă lungă. Vezi definitia »

știínță (-țe), s. f. – 1. Cunoaștere. – 2. Cunoștință. Lat. scientia (Tiktin; lipsește în REW 7718a), cf. ști sau rezultatul intern de la ști, ca voință ‹ voi, năzuință ‹ năzui, etc. – Der. științific, adj., după fr. scientifique; științificește, adv. (din punct de vedere științific); neștiință, s. f. (ignoranță); neștiințific, adj. (fără metodă științifică); înștiința, vb. (a informa, a aviza, a face cunoscut; a anunța, a preveni; refl., înv., a lua cunoștință, a-și asuma); înștiințător, adj. (informator, anunțător). Vezi definitia »