CONTRACARLÍNGĂ s. f. (mar.) carlingă laterală, pe ambele părți ale carlingei centrale, ca piesă de consolidare. (< fr. contre-carlingue) Vezi definitia »

PARAGRÁMĂ s. f. 1. greșeală de ortografie prin folosirea unei litere în locul alteia. ◊ joc de cuvinte. 2. figură de stil constând în pronunțarea echivocă, involuntară sau intenționată, de obicei a ultimelor cuvinte dintr-un enunț. (< fr. paragramme, engl. paragram, gr. paragramma) Vezi definitia »

póliță (pólițe), s. f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s. f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru). Vezi definitia »

baligă, baligi, s. f. 1. pălărie. 2. persoană înceată. 3. obiect de valoare mică. Vezi definitia »

ENDOSIMBIÓZĂ s. f. simbioză între microorganisme și fanerogame, simbiontul trăind în interiorul organismului gazdă. (< fr. endosymbiose) Vezi definitia »