simbolizáție s.f. (înv.) simbolizare. Vezi definitia »

FLĂCĂRÚIE, flăcărui, s. f. Flacără mică. – Flacără + suf. -uie. Vezi definitia »

MONARHÍE, monarhii, s. f. 1. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparține unei singure persoane (rege, împărat, țar, șah etc.) și se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absolută = formă de conducere a statului bazată pe puterea nelimitată a monarhului. Monarhie constituțională = formă de conducere a statului monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate prin constituție. 2. Stat care are ca formă de guvernământ monarhia. (1) – Din ngr. monarhía, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie. Vezi definitia »

DISARTRÍE s.f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. [< fr. dysarthrie, cf. gr. dys – greu, arthron – articulație]. Vezi definitia »

TRIPLEGÍE s. f. paralizie care afectează trei membre ale corpului. (< fr. triplégie) Vezi definitia »