RADIOREZISTÉNȚĂ s.f. Rezistență a țesuturilor vii față de acțiunea radiațiilor ionizante. [Cf. fr. radiorésistance]. Vezi definitia »

DIATÓNICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus. Vezi definitia »

INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul² cu florile verzui; țintar (2) (Najas minor și marina). – In² + suf. -ariță. Vezi definitia »

EFLORESCÉNȚĂ s. f. 1. începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. 2. (fig.) înflorire, prosperitate, dezvoltare. 3. transformare în pulbere a unor săruri hidratate prin pierderea apei de cristalizare în contact cu aerul. ◊ depozit de săruri de la suprafața unor roci. 4. erupție ușoară pe piele; exantem; spuzeală. (< fr. efflorescence) Vezi definitia »

POLITRÓPĂ s.f. Curbă care reprezintă o transformare politropă. [< germ. Polytrope]. Vezi definitia »