păișít, -ă, adj. (reg.; despre fân, iarbă) care s-a uscat prea tare, care s-a trecut, care s-a pălit (de arșiță). Vezi definitia »

MICROLÍT s.n. 1. Unealtă de piatră cioplită, de mici dimensiuni, folosită în comuna primitivă. 2. Element cristalin microscopic, de formă prismatică sau tubulară, care se află în unele roci. [Pl. -ite, -ituri, (s.m.) -iți. / < fr. microlithe, germ. Mikrolith, cf. gr. mikros – mic, lithos – piatră]. Vezi definitia »

STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din fr. stellite, germ. Stellit. Vezi definitia »

SILVINÍT s. n. Amestec natural de silvină și sare gemă, care se găsește în unele zăcăminte de săruri de potasiu și este întrebuințat ca îngrășământ agricol. – Din fr. sylvinite. Vezi definitia »

OBICINUÍT, -Ă adj. v. obișnuit. Vezi definitia »