Definita cuvantului curătură
CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc. 2. Deal sau povârniș acoperit cu vii. – Cura2 + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu curătură
SUBZÓNĂ s. f. subdiviziune a unei zone. (după fr. sous-zone) Vezi definitia »
LABÉLĂ s.f. (Bot.) Petala superioară a corolei orhideelor. [Var. labelum s.n. / < fr. labelle, cf. lat. labellum – buză mică]. Vezi definitia »
șuvéică, șuvéici, s.f. (reg.) fâșie de arătură. Vezi definitia »
mítă (míte), s. f. – Șperț, bani care servesc pentru pentru a da șperț. Sl. myto „recompensă” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto. – Der. mitariu, s. m. (înv., persoană coruptă); mitui, vb. (a da mită); mituială, s. f. (șperțuială); mitărnicie, s. f. (înv., șperț). Vezi definitia »
BOLOGRÁMĂ s. f. grafic obținut la bolograf. (< fr. bologramme) Vezi definitia »