Definita cuvantului caroten
CAROTÉN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale. [Var.: carotínă s. f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu caroten
termen ce denumeste acele persoane lipsite de etica,neincadrate prin actiunile lor in limitele bunului simt Vezi definitia »
NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon) Vezi definitia »
ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s. n. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie. – Din fr. allergène. Vezi definitia »
OMOGÉN, -Ă adj. 1. cu o structură unitară; de aceeași natură; nediferențiat. 2. (mat.; despre funcții cu mai multe variabile) ale cărei valori rămân proporționale pentru variabile proporționale. (< fr. homogène) Vezi definitia »
BENTOGÉN, -Ă adj. (despre sedimente marine) de origine organică. (< fr. benthogène) Vezi definitia »