CONSTÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia) Vezi definitia »

CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance]. Vezi definitia »

tróiță (-țe), s. f. – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. Sl. (rus.) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – Der. troicinic, adj. (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din sl. troičῑnŭ (Tiktin). Vezi definitia »

PLOICÍCĂ, ploicele, s. f. Diminutiv al lui ploaie (1); ploaie puțină și de scurtă durată, ploiță, ploișoară. [Pr.: plo-i-] – Ploaie + suf. -icică. Vezi definitia »

PIARTRÓZĂ s.f. Artrită purulentă; piartrită. [< fr. pyarthrose, cf. gr. pyon – puroi, arthron – articulație]. Vezi definitia »