sleitúră, sleitúri, s.f. (înv.) 1. (despre grăsimi animale) îngroșare, întărire cu aspect specific și gust neplăcut; sleială. 2. (reg.) materie grasă închegată prin răcire. 3. (reg.) piftie. 4. (fig.) pierdere a posibilităților materiale, secătuire. Vezi definitia »

SIMILIPIÁTRĂ s. f. Material artificial de construcție folosit pentru executarea tencuielilor și care, în forma finală, capătă aspectul pietrei naturale. – Simili- + piatră (după fr. similipierre). Vezi definitia »

BIOMICÍNĂ s.f. Aureomicină. [< fr. biomycine]. Vezi definitia »

MACROCLÍMĂ s. f. climat general al unei regiuni; macroclimat. (< germ. Makroklima) Vezi definitia »

stricătúră, stricătúri, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș. Vezi definitia »