probagíu, probagíi, s.m. (înv.) persoană specializată în efectuarea unor probe de laborator. Vezi definitia »

ARMÓNIU s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acționate de un curent de aer. [Pron. -niu, scris și harmoniu. / < fr. harmonium]. Vezi definitia »

spatiu in care se antreneaza Vezi definitia »

propriu Vezi definitia »

IMPRÓPRIU adj. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greșit. (< fr. impropre, lat. improprius) Vezi definitia »