Definita cuvantului călătorie
CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călătorie
TARSORAFÍE s.f. (Med.) 1. Sutură a cartilajelor tarsului. 2. Blefarorafie. [Gen. -iei. / < fr. tarsorraphie, cf. gr. tarsos – marginea pleoapei, raphe – sutură]. Vezi definitia »
-ZIGÍE elem. v. zigo-. Vezi definitia »
ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie. Vezi definitia »
ORTODIAGRAFÍE s. f. procedeu radioscopic de punere în evidență a poziției și dimensiunilor reale ale organelor. (< fr. orthodiagraphie) Vezi definitia »
OSCILÁȚIE, oscilații, s. f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation. Vezi definitia »