UȘURÍNȚĂ, ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor² + suf. -ință. Vezi definitia »

POTÉNȚĂ s.f. (Liv.) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia]. Vezi definitia »

smochină, smochine s. f. om sfrijit / firav. Vezi definitia »

SINCONDRÓZĂ s.f. (Biol.) Sinartroză în care suprafețele sunt legate printr-o fâșie de cartilaj. [< fr. synchondrose, cf. gr. syn – cu, chondros – cartilaj]. Vezi definitia »

DOCTORANTÚRĂ s.f. Doctorat. [Cf. rus. doktorantura]. Vezi definitia »