bámă (báme), s. f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – Var. bambă, bamie. – Mr. bamne, megl. bamnă. Tc. bamia (Șeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde și ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja. Vezi definitia »

ieníță, ieníțe, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

(muzică) denumire uzuală a unei tehnici de cântat la chitară prin ciupirea alternată și/sau simultană a corzilor (asemănătoare arpegiului, dar fără restricția de succesiune a notelor). Vezi definitia »

cólză s.f. (reg.) rapiță. Vezi definitia »

MÁNTĂ, mante, s. f. (Înv.) Mantie. – Din fr. mante. Vezi definitia »