APÉL s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezenței lor într-un loc). 2. Chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ♦ Îndemn; cerere, rugăminte. ◊ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Ieșit din uz) Acțiune făcută la o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. [Pl. -luri. / < fr. appel]. Vezi definitia »

vapél, vapéluri, s.n. (înv.; despre rochii) volănaș. Vezi definitia »

a merge copăcel expr. (d. copiii mici) a se ține pe picioare, a păși drept și încet. Vezi definitia »

VÍFEL, vífeli, s. m. (Trans.) Vornic (3), vornicel (3). (din magh. vőfél(y) = vornic (3) < vő [= ginere] + fél [= tovarăș]) [et. și MÉSZ] Vezi definitia »

PANÉL¹ s.n. Placă de lemn formată dintr-un miez de șipci încheiate între două foi de furnir. [Pl. -le, -luri. / < rus. paneli, germ. Paneel]. Vezi definitia »