MULÉTĂ s. f. bucată de stofă roșie de care se servesc luptătorii cu taurii pentru a ațâța animalul. (< fr., sp. muleta) Vezi definitia »

NAIÁDĂ, naiade, s. f. (Mitol.) Nimfă a izvoarelor, a fântânilor și a apelor curgătoare. [Pr.: na-ia-] – Din fr. naïade. Vezi definitia »

LUMBARTRÓZĂ s.f. v. lombartroză. Vezi definitia »

polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări. Vezi definitia »

PROTOPOPEÁSĂ, protopopese, s. f. Soția unui protopop; protopopoaie, protoprezbiteră. [Var.: (pop.) potropopeásă s. f.] – Protopop + suf. -easă. Vezi definitia »