ISTÓRIE s. f. 1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate. 2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate. 3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu. ◊ expunerea critică a unor fapte istorice. 4. povestire, narațiune. 5. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă. (< lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire) Vezi definitia »

SCRIPTOLOGÍE s.f. (Depr.) Formalism exagerat în rezolvarea hârtiilor; birocrație. [Gen. -iei. / < scriptolog + -ie]. Vezi definitia »

HISTOFIZIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organice. (< fr. histophysiologie) Vezi definitia »

PANDAJMETRÍE s. f. (Geol.) Determinare a înclinării și a direcției straturilor geologice din adâncime, în scopul cunoașterii structurilor geologice. – Din fr. pandagemétrie. Vezi definitia »

TIRANÍE s. f. 1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăți grecești caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă. 2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare. 3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime. (< fr. tyrannie) Vezi definitia »