SESIÚNE s. f. perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, ai unui for științific sau a unei organizații internaționale se întrunesc în ședințe de lucru pentru comunicări; (p. ext.) ședințele ținute. ♦ ~ de examene = perioadă de timp în care au loc examene. (< fr. session, lat. sessio) Vezi definitia »

AUDIȚIÚNE s.f. v. audiție. Vezi definitia »

CVIETÚDINE s.f. v. chietudine. Vezi definitia »

PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. 5. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion. Vezi definitia »

DETORSIÚNE s.f. Dezrăsucire, întindere (la loc); detorsionare. [< fr. détorsion]. Vezi definitia »