DIVERTISMÉNT s. n. 1. recreare plăcută și amuzantă; distracție. 2. episod distractiv, compus din dansuri și arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc. ◊ piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ◊ secțiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expozițiilor și interludiilor. 4. concert de estradă cu conținut variat. 5. suită de diferite dansuri. (< fr. divertissement) Vezi definitia »

GRANDILOCVENT, â??Ă? adj. (despre stil) Plin de emfazĂ?, bombastic. -Din fr. Grandiloquent Vezi definitia »

SEZISÁNT, -Ă adj. v. sesizant. Vezi definitia »

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis). Vezi definitia »

SUPURÁNT, -Ă, supuranți, -te, adj. (Despre răni, țesuturi etc.) Care elimină puroi, care supurează. – Din fr. suppurant. Vezi definitia »