Definita cuvantului cântar
CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cântar
CĂRTURÁR, cărturari, s. m. Învățat, erudit; savant. – Din ngr. hartulários. Vezi definitia »
ȘULÁR, șulare, s. n. Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”. Vezi definitia »
TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ◊ Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr crește cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă]. Vezi definitia »
MACROMOLECULÁR, -Ă adj. (Despre substanțe) Alcătuit din macromolecule. [Cf. fr. macromoléculaire]. Vezi definitia »
florár, floráre, s.n. (reg.) burghiu, sfredel. Vezi definitia »