TRICLÍNIU, triclinii, s. n. (La romani) Încăpere a casei în care se mânca (și care cuprindea trei paturi așezate pe trei laturi ale mesei). ♦ (În bazilicile creștine) Sală anexă clădirii principale în care se primeau pelerinii sau se desfășurau diverse ceremonii. [Var.: triclínium s. n.] – Din lat. triclinium. Vezi definitia »

iazagíu, iazagíi, s.m. (înv.) secretar turc, diac, grămătic, logofăt, pisar, uricar. Vezi definitia »

ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu. Vezi definitia »

IMPRECATÓRIU, -IE adj. care are formă de imprecație. (< fr. imprécatoire) Vezi definitia »

CIRCULATÓRIU, -IE, adj. v. circulator. Vezi definitia »