ÎNDRĂZNÉȚ, -EÁȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care își îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. -eț. Vezi definitia »

SESTÉRȚ, sesterți, s. m. Monedă romană de argint, mai târziu de bronz, subdiviziune a dinarului. [Var.: (înv.) sestérțiu s. n.] – Din lat. sestertius. Vezi definitia »

FULGULÉȚ, fulguleți, s. m. Diminutiv al lui fulg. – Fulg + suf. -uleț. Vezi definitia »

ștolț¹, ștolți, s.m. (reg.) om mândru, fudul. Vezi definitia »

horéț (horéțe), s. n. – Coș de răchită, mai ales pentru a usca păstrăvi. Mag. halrács „năvod” (Scriban). Vezi definitia »