LUTĂRÍE, lutării, s. f. Loc, groapă de unde se scoate sau din care s-a scos lut. – Lut + suf. -ărie. Vezi definitia »

SEMIARTICULÁȚIE, scmiarticulații, s. f. Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + articulație. Vezi definitia »

CITOCROMÍE s.f. Procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. [Gen. -iei. / < fr. cytochromie, cf. gr. kytos – celulă, chroma – culoare]. Vezi definitia »

CRISOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu săruri de aur, folosit în reumatism cronic, tuberculoză etc.; auroterapie. [Gen. -iei. / < fr. chrysothérapie, cf. gr. chrysos – aur, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

FOTOCOLOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică folosind un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii. (< fr. photocollographie) Vezi definitia »