PÚLPITUM s.n. Parte a unui teatru roman în care actorii își desfășurau jocul. [< lat. pulpitum]. Vezi definitia »

PALUDAMÉNTUM s. n mantie pe care o purtau generalii romani. (< lat. paludamentum) Vezi definitia »

PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Miros plăcut; mireasmă. ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. Vezi definitia »

TRÍVIUM s.n. 1. (Liv.) Punct în care se întâlnesc sau se întretaie trei drumuri. 2. (În evul mediu) Ciclu al învățământului elementar, cuprinzând gramatica, retorica și dialectica. [Pron. -vi-um. / < fr. trivium, cf. lat. trivium – răspântie unde se întâlnesc trei drumuri]. Vezi definitia »

FACTÓTUM s. m. invar. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum. Vezi definitia »