PROFÁG s. m. bacteriofag atenuat care trăiește în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulență. (< fr. prophage) Vezi definitia »

CRONOFÁG, -Ă adj. (Fam.) Mâncător, consumator de timp. [Cf. gr. chronos – timp, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

OMOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne crudă. [< fr. omophage, cf. gr. omos – crud, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem din Atena antică. ♦ Fig. (Livr.) Adunare de savanți, de artiști de mare valoare, de mare competență. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréopage, lat. areopagus. Vezi definitia »

sfoiág (-iégi), s. m. – 1. Larvă a unei specii de gîndac (Terebrio molitor). – 2. (Trans.) Mucegai. – Var. (s)faiog, sfoiog. Origine îndoielnică. Pare să derive de la foi „a mișuna”, cu suf. -og. S-a mai pus în legătură cu sb. svud „miros de arsură” (Cihac, II, 341); cu lat. folium, cu suf. -ac (Pascu, Suf., 190); sau cu bg. svojak „cumnat” (Candrea; cf. Scriban). – Der. sfo(i)gi, vb. refl. (Olt., a se mucezi). Vezi definitia »