REBÉC s.n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. V. rebab. [< fr. rebec, cf. ar. rabab]. Vezi definitia »

AUSTRALOPITÉC, australopiteci, s. m. Maimuță fosilă cu însușiri apropiate de cele umane, care a trăit în Africa. [Pr.: a-us-] – Din fr. australopithéque. Vezi definitia »

FURSÉC, fursecuri, s. n. Nume dat unor prăjituri mici și uscate, făcute din diferite aluaturi fragede, având forme variate. – Din fr. foursec. Vezi definitia »

chișléc s.n. (reg.) cămară pentru iarnă; pivniță. Vezi definitia »

TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. Vezi definitia »