BUCEGI, masiv muntos în extremitatea estică a Carpaților Meridionali, între Valea Prahovei la E, pe care o domină printr-un abrupt de peste 1.000 m, și Valea Dîmboviței la V. Are aspect de podiș înalt, de c. 2.000 m. Evidente urme ale glaciațiunii cuaternare (Valea Gaura, Valea Cerbului) și frecvente fenomene periglaciare („Sfinxul”, nișe nivale, rîuri de pietre, grohotișuri, stîncile sub formă de ciuperci – „Babele” etc.). Alt. max.: 2.505 m (vf. Omu). Obiective turistice: Peștera Ialomiței, Cheile Tătarului, Zănoagei și Orzei, „Sfinxul”, „Babele”; cabane, hoteluri. Pe B. urcă linii de teleferic de la Sinaia și din Bușteni. Stație meteorologică de ordinul I (vf. Omu); pîrtii de bob și schi. Vezi definitia »

amăgí (amăgésc, amăgít), vb. – 1. (Înv.) A vrăji, a face farmece. – 2. A amăgi, a momi. – Mr. (amăvipsire) „a vrăji”. Gr. μαγεύω „a fermeca” (Hasdeu; DAR; Diculescu, Elementele, 474; Rosetti, II, 66), probabil prin intermediul unui lat. *magῑre, *magare, cf. calabr., sicil. ammagari, cat., sp. amagar. În mr., din ngr. μαγεύω, de unde și bg. magiosvam. Der. amăgeală, s. f. (înșelăciune, artificiu); amăgelnic, adj. (înv., înșelător); amăgeu, s. m. (impostor), pe care Diculescu, Elementele, 474, îl derivă dintr-un gr. *μαγεύς; amăgire, s. f. (înv., ademenire); amăgitor, adj.; amăgitură, (înv., înșelăciune, escrocherie). Vezi definitia »

ciocmăgí, ciomăgésc, vb. IV (reg.) a certa maltratând (pe cineva). Vezi definitia »

MUGÍ, pers. 3 mugește, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape și despre vânt) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 și: múge] – Lat. mugire. Vezi definitia »

TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty. Vezi definitia »