petílă (petíle), s. f. – Fiecare dintre sforile carmacului. Sb. petlja „laț” (Scriban). – Der. petliță, s. f. (distincție militară la gulerul uniformei), din rus. petlica „cheotoare” dim. al aceluiași cuvînt sl., cf. sb., bg. petlica, mr. petliță „nasture”. Vezi definitia »

STROFANTÍNĂ s.f. Substanță foarte toxică extrasă din strofant, folosită în medicină. [< fr. strophantine]. Vezi definitia »

TETRAONÍDĂ, tetraonide, s. f. (La pl.) Familie de păsări galinacee reprezentată prin ieruncă; (și la sg.) pasăre din această familie. – Din fr. tétraonidés. Vezi definitia »

șaitroácă s.f. (reg.) piedică de lemn la roata carului. Vezi definitia »

TÚȘĂ¹, tușe, s. f. 1. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tușă¹ (II 1) și repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. – Din fr. touche. Vezi definitia »