mușínă, mușíni, s.f. (reg.) 1. țânțar; muscă. 2. mușiță. 3. molie. 4. viermănar. Vezi definitia »

AUTOȘENÍLĂ, autoșenile, s. f. Autovehicul de transport care are ca organe de rulare șenilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochenille. Vezi definitia »

URSULÍNĂ s.f. Călugăriță din ordinul Sf. Ursula, fundat în 1537, mai ales în vederea educației fetelor și îngrijirii bolnavilor. [< fr. ursuline]. Vezi definitia »

HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din fr. hydrazone. Vezi definitia »

MELINÍTĂ s.f. Exploziv pe bază de acid picric; lidită (2). [< fr. mélinite]. Vezi definitia »