BONTEMPELLI, Massimo (1878-1960), scriitor italian. Teoretician și reprezentant al realismului magic („Aventura secolului XX”). Opera sa reprezintă o îmbinare, pe un fundal de fantastic social, a temelor moderne cu mitul („Oameni și timp”). Versuri („Ode”). Teatru („Zeița”). Vezi definitia »

făcălí (-lésc, -ít), vb. – A bate, a amesteca terciul cu un băț. – Var. făcălui. Creație expresivă, după cum o indică terminația caracteristică -li (pentru valoarea expresivă a acestei terminații, cf. Graur, BL, VI, 91-97), cf. cocoli, mozoli, cu sensuri aproape identice. – Der. făcăleț, s. n. (băț cu care se mestecă, vergea; bleg, tont), pe care Tiktin, Drăganu, Dacor., III, 714 și Scriban îl derivă din mag. fa-kalán „lingură de lemn” și îl consideră drept bază a celorlalți der., ceea ce nu pare posibil; făcălitoare, s. f. (făcăleț, vergea); făcăluitură, s. f. (terci); făcău, s. n. (cep de moară de apă), după ipoteza puțin probabilă a lui Cihac, II, 106, din ceh. valch „piuă”. Vezi definitia »

HOLOCEFÁLI s. m. pl. subclasă de pești marini din ordinul raiformelor: himera (5). (< fr. holocéphales) Vezi definitia »

țâgălí, țâgălésc, vb. IV (reg.) 1. a ciuguli; a crâmpoți. 2. a face surcele. Vezi definitia »

posiclí, posicléc, vb. IV (reg.) a (se) murdări; a (se) umple de unsoare. Vezi definitia »