BĂLĂBĂNÍT, -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pas) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni. Vezi definitia »

SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi. Vezi definitia »

ANEMOLÍT s.n. (Geol.) Formație concreționară (stalactită, stalagmită etc.) deviată, prin împingerea laterală a apei care se evaporă, de către curenții de aer din galeriile subterane. [< fr. anémolithe]. Vezi definitia »

CALCANTIT (‹ fr. {s} gr. khalkos „cupru” + anthos „floare”) s. n. Sulfat de cupru hidratat, natural, format ca mineral secundar în zonele de oxidație ale zăcămintelor de sulfuri cuprifere și sub formă de stalactite pe pereții galeriilor nearisite din regiunile cu climă uscată. Are culoare albastră-verde și luciu sticlos. Este folosit în agricultură ca fungicid (zeamă bordeleză), în vopsitorie, imprimerie. Sin.: piatră vînătă. Vezi definitia »

CLINGHERÍT s.n. Material izolant, fabricat dintr-un amestec de azbest și de cauciuc. [Scris și klingerit. / < germ. Klingerit]. Vezi definitia »