VÂJIÍT, -Ă, vâjiiți, -te, adj. cf. VÂJÂIT² și VÂJÂIT¹. – [DEX '98] Vezi definitia »

SĂRÍT², -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări. Vezi definitia »

GHILÍT¹ s. n. (Reg.) Ghileală. – V. ghili. Vezi definitia »

ȘOSELUÍT, -Ă, șoseluiți, -te, adj. (Despre drumuri) Amenajat prin pietruire; pavat; șoselat. – V. șoselui. Vezi definitia »

HEMATÍT s. n. Oxid natural de fier, foarte dur, de culoare roșie sau brună, cu luciu semimetalic. – Din fr. hématite. Vezi definitia »