ȘTIM subst. (Pop.) Fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului. – Din scr. štim. Vezi definitia »

ANTROPONÍM s. n. nume de persoană; antroponimic. (< fr. anthroponyme) Vezi definitia »

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-]. Vezi definitia »

sétim s.n. (înv.) salcâm, mălin. Vezi definitia »

GINGLÍM s.n. (Anat.) Articulație a oaselor în formă de balama. [< fr. ginglyme, cf. gr. ginglymos – balama]. Vezi definitia »