strigáci, strigáci, s.m. (înv.) persoană care anunță cu glas tare știrile oficiale; strigaș. Vezi definitia »

răcălíci, răcălíci, s.m. (reg.) răcănel, brotăcel. Vezi definitia »

bíci (bíce), s. n. – 1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s. f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s. f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34). Vezi definitia »

GHIBĂCÍ, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci. Vezi definitia »

PLICͲ, plicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pliciui. – Din plici¹. Vezi definitia »