fércheș (fércheșe), adj. – Elegant, dichisit. Mag. fehérkés „albicios” (Drăganu, Dacor., V, 352); s-a spus probabil la început despre fanții care obișnuiau să se pudreze. După Scriban, din mag. felékes „elegant”; însă fonetismul nu este clar. – Der. ferchezui, vb. (a dichisi; a găti; a curăța), care, după Cihac, II, 498 și Scriban, provine din mag. felkendözni „a se sulemeni”, și al cărui al doilea sens este rezultat al unei confuzii cu fercheteu. Vezi definitia »

hogáș, hogáșuri, s.n. (reg.) 1. adâncitură pe un drum îngust; făgaș. 2. vâlcea, vâgăună mică. 3. șanț săpat. 4. crestătură în lemn. 5. petec de pământ, hătaș. Vezi definitia »

ștergăráș, ștergăráșe, (pop.) ștergărel (ștergar mai mic). Vezi definitia »

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj. (Glumeț sau ir.; despre culoarea feței) Negricios, oacheș. – Din bălai + oacheș. Vezi definitia »

ráreș, -ă, adj. (înv.) cu părul rar. Vezi definitia »