ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii. Vezi definitia »

GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. Vezi definitia »

sleditóriu, sleditóri, s.m. (înv.) îndrumător. Vezi definitia »

SACERDÓȚIU s.n. 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoțime. [Pron. -țiu. / < fr. sacerdoce, lat. sacerdotium]. Vezi definitia »

AUTOTRÓLIU s. n. troliu montat pe o mașină. (< auto² +troliu) Vezi definitia »