Definita cuvantului consistoriu
CONSISTORIU, consistorii, s. n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu consistoriu
fărmăcitóriu, -oáre, adj. (înv.) făcător de otrăvuri. Vezi definitia »
ghivizíu, -íe, -zíi, (înv.) roșu-închis, purpuriu. Vezi definitia »
LACRIMATÓRIU s. n. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conținând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat. (< fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium) Vezi definitia »
CVINÁRIU, -IE I. adj. format din cinci unități; divizibil cu 5. ◊ (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice. II. s. m. monedă romană valorând 5 ași. (< lat. quinarius) Vezi definitia »
oturaclíu, -íe, oturaclíi, adj. (înv.) stabil, statornicit. Vezi definitia »