LOBÚL s.m. Lob mic. ♦ Subdiviziune a unui lob. [Pl. -li. / < fr. lobule, lat. lobulus]. Vezi definitia »

fundamentul unui popor. Vezi definitia »

EDÍCUL s. n. 1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat. ◊ nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare. 2. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri. 3. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. (< fr. édicule, lat. aediculum) Vezi definitia »

BARBU Lăutarul (pe numele adevărat Vasile Barbu) (c. 1780-c. 1860, n. Iași), cîntăreț, cobzar și violonist român. Descendent al unei familii de lăutari, cunoscute din sec. 17; în mai multe rînduri staroste al breslei lăutarilor. Autor de melodii lăutărești. Vezi definitia »

PROCÓNSUL s.m. Magistrat roman care guverna o provincie, fiind învestit cu autoritatea de consul; locțiitor al consulului. [< lat. proconsul, cf. fr. proconsul]. Vezi definitia »